Cercetătorii britanici au descoperit că aluniţele, considerate mai demult simboluri ale frumuseţii, sunt şi semne ale sănătăţii. Persoanele care au un număr ridicat de aluniţe pe suprafaţa corpului trăiesc maimult, iar starea lor de sănătate nu av fi una problematică.
Potrivit studiului realizat la London King’s College, în mod normal, oamenii au între 30-40 de aluniţe pe corp, puţini fiind cei care au peste 100. Aceştia nu ar trebui să se simtă stigmatizaţi, ci mai degrabă norocoşi, deoarece înseamnă că au oasele mai puternice, vederea mai bună şi sunt mai puţin predispuşi la apariţia ridurilor.
Aluniţele apar atunci când celulele pielii se divizează mai repede decât în mod normal. La unii oameni încep să dispară după vârsta de 40 de ani, iar la alţii conţinuă să se înmulţească. Acesta este un semn că au cellule albe cu telomere mai mari, acestea având rolul de a proteja cromozomii de degradare. Persoanele care au mulet aluniţe au de obicei o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. În urma obţinerii acestor rezultate, cercetătorii vor să dezvolte şi un tratament care să înlocuiască procedurile cosmetice de întinerire a pielii.
Sursa: click.ro
Read moreUn nou studiu a constatat că mierea australiană conţine toxine naturale care depăşesc nivelurile internaţionale de siguranţă. Aceste toxine numite alcaloizi pyrrolizidine (PA) sunt cunoscute din cauza faptului că pot provoca leziuni hepatice la oameni, iar consumul în cantităţi mari poate cauza cancer.
O echipă de cercetători a descoperit în Kenya mai multe schelete care poartă urme de răni mortale, sugerând un „masacru în masă” acum 10.000 de ani, când omul preistoric nu era încă sedentar, relatează joi AFP.
„Aceste rămășițe umane dovedesc uciderea intenționată a unui mic grup de persoane în căutare de hrană. Ele aduc singura dovadă a unui eveniment sângeros în rândul vânătorilor-culegători din preistorie”, arată oamenii de știință într-un studiu apărut miercuri în revista britanică Nature.
„Nici în vis nu mi-am imaginat că vom găsi rămășițe de la cel mai vechi masacru înregistrat în istorie” la vânătorii-culegători, afirmă Marta Mirazon Lahr, antropolog la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie), care a condus săpăturile arheologice.
Echipa a descoperit rămășițele a cel puțin 27 de persoane — bărbați, femei și copii — pe situl semideșertic Nataruk, în apropierea lacului Turkana din valea Riftului. În urmă cu 10.000 de ani, această zonă situată la marginea unei întinderi de apă, avea o faună abundentă, care atrăgea vânătorii-culegători în căutare de hrană. O parte din rămășițele umane, care au între 9.500 și 10.500 de ani, erau împrăștiate pe acest sit.
Arheologii și antropologii au mai dezgropat 12 schelete, mai mult sau mai puțin intacte, dintre care 10 prezintă leziuni traumatice mortale. „Patru dintre ele au răni care par a fi fost provocate de săgeți”, arată Lahr într-un videoclip difuzat de Nature. Alte patru schelete au urme de lovituri craniene — unul are chiar o lamă de obsidian rămasă în cap. Această rocă vulcanică era utilizată la confecționarea de arme și unelte de tăiere în epoca preistorică.
Alte schelete prezintă fracturi la picioare, mâini, coaste, tot atâtea elemente care indică răni de război.
„Am găsit și o femeie în poziția stând, cu mâinile încrucișate între membrele inferioare, cu picioarele tot încrucișate. Ne putem gândi că era legată când a murit. Era însărcinată”, spune antropologul. În cavitatea abdominală a scheletului s-au găsit rămășițele unui fetus între șase și nouă luni.
„Eu cred că este vorba despre o comunitate mică de oameni, în căutare de hrană, care a fost atacată pe neașteptate”, afirmă dna Lahr. Osemintele din Nataruk „sunt dovada că a existat un conflict între două grupuri de oameni, înainte ca acestea să devină sedentare și să existe sate și cimitire. Este un lucru unic”, adaugă ea.
Originile războiului continuă să fie un subiect de dezbatere între oamenii de știință, în lipsa unor elemente tangibile asupra relațiilor între diferite grupuri umane în trecutul îndepărtat. Cazuri foarte vechi de violență brutală fuseseră deja puse în evidență, dar nu se știa dacă incidentele se petrecuseră între doi indivizi sau implicau mai multe persoane, menționează cercetătoarea.
Sursa: agerpres.ro
Read moreRomânia va trece la ora de iarnă 2015 în noaptea dintre 24 octombrie şi 25 octombrie, astfel că va trebui să dăm ceasurile înapoi cu o oră. 25 octombrie va fi astfel cea mai lungă zi a anului 2015.
ORA DE IARNĂ 2015. Trecerea la ora Europei Orientale, ora oficială de iarnă, nu va modifica mersul trenurilor în vigoare până la 25 octombrie.
Cel care a gandit prima dată ca posibilă introducerea acestui tip de orar convenţional a fost neo – zeelandezul George Vernon Hudson, în 1898.
Ora de iarnă a fost instaurată în România în 1932. Pe atunci, ora se schimba în prima duminică a lunii aprilie respectiv în prima duminică a lunii octombrie. Această practică a rămas valabilă până în 1943, când legea trecerii la ora de vară nu a fost în vigoare. De abia după 36 de ani, în 1979, s-a revenit la acest procedeu.
ORA DE IARNĂ 2015. Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus.
Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.
ORA DE IARNĂ 2015. România se afla în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită „timpul legal român”.
Trecerea la ora de iarnă nu se aplică peste tot. Din toamna anului 2011, Rusia a renunţat la acest sistem, pe motiv că „schimbarea orei de două ori pe an este un lucru nociv la adresa sănătăţii oamenilor şi provoacă stres”.
Sursa: descopera.ro
Read more