Astronomii americani au denumit acest proces „Marea Ruptură a Universului”
Într-o zi, Universul va dispărea. De acest lucru, oamenii de ştiinţă sunt mai mult decât convinşi. Cu toate acestea, ei nu ştiu când şi cum se va întâmpla acest eveniment. Avem, însă, o speranţă: ultimele studii arată că vom dispărea de-abia după ce vor trece mai bine de 2 miliarde de ani.
Până acum, au existat două ipoteze referitoare la sfârşitul Universului. Prima dintre acestea se referă la faptul că el se va extinde atât de mult, încât toate planetele se vor dezintegra. Există, însă, şi o altă părere, conform căreia Universul îşi va mări dimensiunea până în momentul în care tot ceea ce îl compune se va distruge sub propria greutate.
De la descoperirea materiei întunecate, cercetătorii au venit cu o a treia teorie, care are ca subiect dispariţia Universului. „Până acum, credeam că acesta fie se va distruge sub propria greutate, fie se va extinde la infinit, producând dezintegrarea planetelor care îl compun. Noi propunem o nouă variantă – Marea Ruptură a Universului „, a declarat Robert Caldwell, cercetător în cadrul Dartmouth College din Hanover, SUA.
Conform noii teorii, în timp, Universul se extinde cu o viteză tot mai mare, accelerarea fiind produsă prin acţiunea materiei întunecate. Astfel, dacă întreaga cantitate de materie întunecată din Univers se măreşte în mod constant, atunci expansiunea lui va deveni atât de rapidă, până când se va produce distrugerea întregii sale compoziţii.
Până acum se credea că sfârşitul Universului va avea loc peste circa 22 de miliarde de ani, dar, pe măsură ce au apărut noi informaţii despre modul în care evoluează materia întunecată, această perioadă a fost restrânsă extrem de mult. „Credem că timpul limită nu poate fi mai mic de 1,2 ori faţă de vârsta totală a Universului. Prin urmare, suntem de părere că sfârşitul acestuia va avea loc peste 2,8 miliarde de ani”, susţin astronomii americani.
Sursa: descopera.ro
Read more”Vestea pe care o dăm nu este una tocmai bună, deoarece ea reprezintă expresia greşelilor pe care le fac liderii lumii”.
O echipă internaţională de cercetători, înfiinţată pentru prima dată la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, susţine că sfârşitul umanităţii este foarte aproape. Grupul de specialişti este cunoscut pentru faptul că a lansat în revista pe care o publică, The Bulletin of Atomic Scientists, aşa-numitul Ceas al Apocalipsei. Prin intermediul acestuia, oamenii de ştiinţă au calculat că omenirea se află atât de aproape de final, încât au echivalat timpul rămas cu 3 minute pe cadranul ceasului.
„3 minute până la miezul nopţii este un timp extrem de limitat. Vestea pe care o dăm nu este una tocmai bună, deoarece ea reprezintă expresia greşelilor pe care le fac liderii lumii în a-şi focusa eforturile pentru a reduce riscurile provocate de schimbările climatice şi folosirea armelor nucleare. Ambele pericole afectează existenţa civilizaţiei umane şi, drept urmare, ele ar trebui să se afle în fruntea listei de priorităţi a celor care ne conduc”, susţin oamenii de ştiinţă
Pe de altă parte, cercetătorii ţin să salute demersurile realizate în privinţa folosirii armamentului nuclear din Iran, dar şi rezultatele Conferinţei ONU pe tema modificărilor climatice de la Paris. Chiar şi aşa, problemele nu se opresc aici, deoarece apar noi ameninţări, cum este, de exemplu, cea venind din partea Coreei de Nord.
„Deşi acordul semnat cu Iranul ar putea constitui un succes, au apărut, însă, tensiuni între SUA şi Rusia. Pe de altă parte, conflictele din ţări precum Ucraina sau Siria continuă până astăzi. Mai mult decât atât, ne este tuturor cunoscut episodul în care, pe teritoriul Turciei, membră NATO, a fost doborât un avion rusesc”, au adăugat membrii Consiliului Director al Buletinului oamenilor de ştiinţă din domeniul atomic.
Specialiştii sunt de părere că discuţiile din cadrul Conferinţei de la Paris ar putea avea rezultate încurajatoare, deşi s-au făcut foarte puţine referiri la impactul provocat deja de evoluţia climei pe Terra. „Deşi pare greu de crezut, acordul de la Paris a fost publicat la sfârşitul celui mai cald an din istoria măsurătorilor meteorologice, 2015. Conform estimărilor, diferenţa de climă dintre perioada pre-industrială şi cea contemporană este circa 1 grad Celsius”, susţin specialiştii în paginile buletinului ştiinţific
Sursa: descopera.ro
Read moreUn australian susţine că legislaţia din Scoţia este „învechită”.
Comisia de Petiţii a Parlamentului Scoţiei trebuie să analizeze cererea făcută pe site-ul Guvernului, prin care se doreşte legalizarea incestului în cazul persoanelor cu vârsta de peste 21 de ani. Documentul a fost postat pe pagina web a Executivului de la Edinburgh de către Richard Morris, un cetăţean australian.
Morris susţine că actuala legislaţie, care nu permite relaţiile între rudele de sânge, este de natură bigotă şi, deci, nu se poate desprinde de princiipile religioase pe care le-ar urma cu stricteţe. „Prejudecăţile legate de incest se datorează ingnoranţei promovate de-a lungul timpului de către Biserică şi guvernele care sunt influenţate de puterea acesteia. În general, societăţile au tendinţa de a blama anumiţi indivizi şi a-i ataca, doar pentru că sunt diferiţi”, menţiona australianul în petiţia sa.
Mai mult decât atât, Richard Morris este de părere că legea scoţiană referitoare la relaţiile incestuoase este „învechită”. El îşi motivează afirmaţia susţinând că, în momentul de faţă, la nivel general, oamenii sunt mult mai deschişi în privinţa orientării sexuale a celor din jur. Drept urmare, actul legislativ în anul 1981 ar trebui modificat cât mai rapid cu putinţă.
Deşi australianul a încercat să-şi facă publică petiţia în nenumărate rânduri, este foarte puţin probabil ca ideile din document să fie transpuse în realitate. „Sunt conştient de faptul că subiectul este unul pe care multă lume îl consideră respingător. Recunosc că şi eu sunt de aceeaşi părere”, a declarat parlamentarul Michael Mcmahon.
Sursa: descopera.ro
Read moreOamenii de ştiinţă au descoperit dovezi conform cărora o a noua planetă ar putea exista în Sistemul Solar. Conform acestora, planeta ar fi de zece ori mai masivă şi de patru ori mai mare decât Terra.
Mai mulţi oameni de ştiinţă investigau un aglomerare ciudată de stânci dincolo de Pluto care s-au aliniat la un moment dat, aparent fără motiv. În cele din urmă, aceştia au ajuns la o concluzie: existenţa unei a noua planete la marginea Sistemului Solar.
Conform calculelor cercetătorilor, planeta este de zece ori mai masivă şi de patru ori mai mare decât Terra, şi este de gheaţă. Supranumită „Planeta Nouă”, aceasta se mişcă în jurul unei orbite extrem de alungite, luându-i între 10,000 până la 20,000 de ani să se învârtă în jurul Soarelui, informează theguardian.com.
A 9-a planetă a sistemului solar
Această lume de gheaţă nu a fost detectată până în prezent deoarece este la o distanţă foarte mare. Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din California estimează că momentul în care planeta se află cel mai aproape de Soare este egal cu de 15 ori distanţa pe care am parcurge-o pentru a ajunge la Pluto. Se îndreaptă apoi într-un spaţiu necunoscut, de 75 de ori mai departe decât Pluto, o rază de lumină având nevoie de o săptămână pentru a ajunge acolo.
Această descoperire face deliciul astronomilor, venind ca o confirmare că există în continuare o porţiune destul de mare din sistemul nostru solar care nu a fost încă explorată.
Sursa: b1.ro
Read moreBomba termonucleară, sau bomba cu hidrogen – de tipul celei pe care Coreea de Nord a afirmat că a testat-o miercuri -, a fost dezvoltată după ce au fost folosite bombe nucleare în Japonia în timpul celui de-al doilea război mondial și este de departe mult mai distrugătoare, relatează într-un material documentar din Bangkok agenția DPA.
Prima bombă cu hidrogen, testată în noiembrie 1952 de către Statele Unite ale Americii (SUA), a degajat o energie echivalentă cu 10 megatone de TNT (trinitrotoluen), aproximativ de 1.000 de ori mai puternică decât bomba lansată asupra Hiroshimei cu șapte ani mai înainte.
În componența acestui nou tip de bombă, două tipuri de hidrogen — deuteriu și tritiu — fuzionează dând heliu, eliberând astfel energie.
O armă nucleară convențională folosește fisiunea — mai degrabă divizând decât contopind nuclee de atomi — pentru a crea o putere mai mică de explozie.
O bombă cu hidrogen folosește o reacție inițială de fisiune pentru a produce temperaturi mari necesare pentru o reacție mai puternică de fuziune.
După mai puțin de un an de la testul american cu bombă termonucleară, Uniunea Sovietică și-a testat propria bombă-H, lansând o cursă de producere a mai multor ”superbombe”.
Cea mai puternică bombă-H detonată vreodată — și totodată cea mai mare explozie provocată vreodată de om — a fost folosită de sovietici în 1961. Cunoscută și ca Bomba-Țar, ea a avut o putere echivalentă cu 50 megatone de TNT.
Sursa: agerpres.ro
Foto: agerpres.ro
Read more