Dragi aradeni,

pe 9 decembrie aveti oportunitatea de a va exprima modul in care ati inteles ultimii patru ani din viata dumneavoastra si de a alege modul in care vreti sa traiti urmatorii patru ani. Din punct de vedere politic, desigur, dar, de cele mai multe ori, din toate punctele de vedere, economic, social si chiar cultural. Alegerile legislative reprezinta o forma de justitie speciala, in care puteti fi atat procurori, cat si avocati, dar mai ales judecatori ai celor care isi rezolva, in feluri netransparente si, de cele mai multe ori, neserioase, calitatea de candidat la functia de reprezentare politica a intereselor, aspiratiilor si problemelor dumneavoastra.

In Romania, contrar principiilor democratice, sefii partidelor politice sau, mai bine zis, baronii locali ai acestora aleg, in locul membrilor si simpatizantilor, in locul dumneavoastra in ultima instanta, cine sa vina sa va curteze si sa va imbrobodeasca pentru a va – zice-se! – reprezenta in forul legislativ al tarii.

Cu toate ca votati pe colegii uninominale, alegerea dumneavoastra este pervertita si mutilata de intelegeri netransparente, oculte, intre partide si aliante politice sau electorale, intre sefi si baroni, intre grupuri si coalitii de interese nelegitime. Mai rau, deoarece noul sistem electoral nu a fost pus in acord cu Constitutia Romaniei, mandatul celor care obtin, in fel si chip, responsabilitatea morala de a va reprezenta in Parlamentul Romaniei este unul neimperativ, fara nicio o obligatie si responsabilitate formala in fata dumneavoastra. In fapt, dat fiind modul obscur in care ajung sa candideze si sa fie alesi, ei devin reprezentantii celor care i-au desemnat, legati moralemente, dar mai ales imoralmente, de partide si, in mod special, de sefii acelor partide. In acest fel, partidele sunt condamnate la o perpetua anti-reforma, la o dependenta dezesperanta de baroni si de gastile lor mafiote, iar noi, alegatorii, membrii sau nu ai partidelor politice, suntem supusi la dispret si ignoranta, la uitare si batjocura, la o dependenta mortala, ca cetateni, de aranjamentele si de influenta celor care ar trebui, in mod normal, sa actioneze si sa functioneze ca angajati, ca mandatari sau administratori ai intereselor noastre.

Astfel, din angajator, din patron de drept al reprezentantului sau in forurile legislative, cetateanul devine un sclav al aranjamentelor si intereselor personale sau de grup ale celor pe care ii trimit, prin votul lor, in fruntea comunitatii si a tarii.

Eu, unul, m-am saturat de acest circ cu paiate si animale politice, de aceasta sarabanda de tepe sau mituiri electorale! Desi am optat inca din studentie, din zilele revoltelor din decembrie 1989, pentru o politica de dreapta, ramanand fidel principiilor si valorilor pentru care am actionat in spatiul public, in Arad, la Timisoara, cand am fost student, sau la Bucuresti, in ultimii patru ani, ma simt obligat astazi sa ma dezic de si sa denunt “politica” unor colegi si a liderilor PDL, pititi in acest an sub diverse masti, ca Miscarea Crestin Liberala sau Alianta Romania Dreapta. De la bun inceput am fost categoric impotriva rebranduirii prin simpla schimbare a denumirii, in fapt o operatiune ipocrita, cat se poate de falsa. Rebranduire era daca puteam vorbi de reforma interna, ori asa ceva nu exista, iar daca ar fi existat i-ati fi vazut in aceasta campanile, in prim-plan, pe Monica Macovei, pe Cristian Preda si pe Sever Voinescu, adica pe sefa Comisiei de Etica a PDL, umilita prin deciziile politice ale conducerii PDL si ADR, pe prim-vicepresedintele PDL si pe purtatorul de cuvant al PDL, care, apropos, a renuntat sa mai candideze. Nu numai sa mai spuna ceva, dar nici sa nu mai candideze!

Avem, in schimb, o alianta pe sub masa cu un “partid nenascut inca”, despre care as putea sa scriu o carte, un tratat de erezie politica, de inselatorie, manipulare si nerecunostinta, care clameaza si vinde tocmai ceea ce nu practica, ce nu are: cinste, integritate, meritocratie si, cica, vrednicie! Vrednicia, in fapt, de a minti, de a murdari si de a te face frate cu dracul ca sa treci puntea… Spre Parlament!

Fondatorul inchipuit al unui astfel de “partid nenascut inca”, Mihail George Neamtu, s-a inscris in PNTCD pentru a candida, in mod fraudulos, din punct de vedere juridic, si statutar, daca luam in considerare statutul PNTCD si al PDL, brat la brat cu PDL-ul, pe care il ataca cu sete cu cateva luni in urma, in toamna trecuta, in iarna si primavara acestui an, acuzandu-l ca este un partid al coruptiei si imposturii, care trebuie sa se pocaiasca pentru a mai putea sa faca politica. Politica de dreapta.

Vazandu-l pe Neamtu la Arad, pe afise si panouri electorale cu Gheorghe Falca, stau sa ma intreb, ca orice pacatos, daca s-a pocait PDL-ul sau daca a fost corupt “partidul nenascut inca” si “liderul politic nebotezat inca” al “miscarii de la firul ierbii”.
Ce ziceti?!

Despre Noua Republica voi scrie un tratat si voi initia un proces de “indreptare”, tot ca o forma de justitie speciala, cum spuneam la inceput ca este, in fond si la urma urmei, votul dumneavoastra! Voi face asta, incepand cu aceasta scrisoare, pornita din constiinta, pentru ca Noua Republica s-a nascut la Arad in anul 2006, la initiativa mea si a unui prieten, tot aradean, Cosmin Aldea, fiind continuata, ca formula de dezbatere publica pentru o Noua Constitutie, de catre Valeriu Stoica, Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, toti, alaturi de modestii Dacian Tolea si Cosmin Aldea, contributori la cariera si imaginea publica a celui care vine astazi sa va ceara votul. Toti i-am oferit cate ceva – eu si Cosmin chiar pozitia de purtator de cuvant si de lider al unei miscari constitutionalsite, pe care a confiscat-o si deturnat-o in scopul de a-si trage la cherem un partid politic! –si pe toti ne-a recompensat cu aceeasi moneda a ingratitudinii si denigrarii. Asta pentru ca, bun inteles, vrednicia si meritocratia sunt coordonatele sub care isi doarme noptile si isi consuma lumina!

Dragi micalaceni si dragi gradisteni,

Va scriu aceste randuri nu pentru ca vreau sa va avertizez asupra imposturii si cameleonismului unui candidat vopsit, canit si magentat special pentru a-si atinge visul de a se vedea in Parlament, de a deveni om politic – cum ii place sa se alinte! – fara sa inteleaga cum se cuvine rostul politicii si al conceptelor pe care i le-am explicat si pus in brate, ca democratia la firul ierbii, cetatenia activa sau amanetarea viitorului copiilor nostri, ci pentru ca vreau sa va spun ceva mult mai grav, mult mai ingrijorator.

Ganditi-va bine la faptul ca un om care si-a inselat partenerii in casa carora a mancat, dormit si scris conceptul in baza caruia si-a propus sa atace inalta scena a politicii romanesti, parteneri cu nume, prenume, identitate si viata, griji si aspiratii, pe care a ajuns sa le cunoasca indeaproape, sa le vada zi de zi, parteneri care, ca si dumneavoastra, erau aradeni, cica de-ai lui, si care i-au oferit inima in palme, a descins acum in frumosul si romanticul oras de pe Mures sa obtina un procent electoral care sa-i permita sa-si vada visul cu ochii, sa acceasa in Parlamentul Romaniei. Adica peste 10.000 de voturi, poate 15, poate 20, cine stie la cate il provoaca ambitiile sale sa viseze! Mii sau zeci de mii de voturi fara nume, fara prenume, fara identitate clara, fara adresa, fara chip, voturi care vor fi trecute in dreptul unei aliante electorale care s-ar putea ca peste niciun an sa nici nu mai existe si de care are toate motivele sa se rupa numaidecat pentru a relua aventura “partidului nenascut inca”, “partid” care, prin artificii si scapari juridice, n-are nicio legatira formala, oficiala, cu aceasta alianta electorala.

Ganditi-va bine la recunostinta sa, la modul in care va recunoaste si rasplati “vrednicia” votantilor sai! Daca a calcat in picioare oameni care i-au pus totul la dispozitie, cum va proceda cu cei care ii vor pune votul la dispozitie?!

Pentru ca, pana la urma, despre asta este vorba in alegeri, despre dreptate, despre adevar, despre responsabilitate si despre recunostinta. Despre respect, pentru ca eu, unul, asa cum atat de bine spune Mario Vargas Llosa, “respect intelectualul sau politicianul care spune ce crede, face ce spune si nu-si foloseste ideile si cuvintele ca un alibi pentru a parveni”.

Ca ce altceva inseamna reprezentare, dragii mei aradeni?!

Dacian Axente TOLEA
6 decembrie 2012

sursa: facebook