Scrisoare deschisă către politicieni

Please follow and like us:

Încerc să mă adresez mai mult în calitate de reprezentant al sistemului de învăţământ decât din cea de politician.
Din păcate, „profitând” de rezultatele de la examenul de bacalaureat din acest an, politicienii au făcut temă de dezbatere din sistemul educaţional, nu pentru a-l ajuta, ci pentru a-şi plăti poliţe şi pentru „marca” electoral. Consider abordarea politică a acestei teme, dăunătoare dacă nu chiar iresponsabilă.
Acum, nu e momentul atacurilor politice pe această temă, indiferent de partidul care le face. Îmi permit să-i rog pe toţi politicienii să încerce să se abţină de la astfel de atacuri, altfel am ajunge, pentru a nu ştiu a câta oară, în ipostaza „ţara arde şi «babele» se… ceartă”.
Nu e timpul, nici momentul să pornim la o „vânătoare de vrăjitoare”, să căutăm vinovaţi şi să-i pedepsim drastic. Aşa nu se rezolvă fondul problemei. În fapt, vinovaţi suntem toţi, iar „pedeapsa” pe care trebuie să ne-o însuşim este una singură: să însănătoşim sistemul.
Montarea camerelor web în sălile de examen a făcut să avem „proba materială” a faptului că sistemul nostru de învăţământ nu este cum ar trebui să fie. Cred că elevii promoţiei 2011 nu sunt mai puţin capabili decat cei din promoţiile trecute, care au avut procent de promovabilitate mai mare la examenul de bacalaureat, şi nici nu au învăţat mai puţin. Poate „atmosfera” creată de webcam-uri a făcut diferenţa. Ideea montării camerelor de luat vederi a fost bună, trebuia să avem camere de luat vederi peste tot, nu doar în unele clase sau numai pe holuri. Îl felicit pe ministrul Funeriu pentru idee, însă îl conjur să nu întreţină o ceartă sau să identifice şi să incrimineze vinovaţi. Trebuie identificate cauzele şi, mai ales, găsite soluţiile.
Mă tem să mă gândesc ce ar însemna să avem webcam-uri şi la alte examene, fie ele în sistemul preuniversitar sau universitar sau cu ocazia unei angajări. Nu doresc, însă, să generalizez şi să spun că tot sistemul este putred. Ţin să-i felicit pe elevii care şi-au luat bacalaureatul în acest an, pe profesorii şi pe părinţii acestora.
În fapt, o paletă întreagă de cauze a condus la împământenirea unei cutume, în societatea românească, conform căreia bacalaureatul se ia uşor pentru că ne „descurcăm” şi suntem lăsaţi să ne „descurcăm”. Şi, aşa s-a ajuns ca din generaţie în generaţie, pe „principiul” dacă celor din

promoţia anterioară le-a mers ne va merge şi nouă, am perpetuat şi chiar „perfecţionat” fraudarea bacalaureatului, în fapt a educaţiei viitorilor membri ai societăţii româneşti.
Câteva cauze, în opinia mea, ale acestei situaţii:
 Inexistenţa unei politici asumate de întreaga clasă politică în ceea ce priveşte educaţia, prea desele schimbări ale legislaţiei în domeniul educaţiei au bulversat sistemul şi pe actorii săi;
 Presiunea imensă creată pe examenul de bacalaureat, datorată faptului că media de la bacalaureat are o pondere prea mare, uneori hotărâtoare, la intrarea în învăţământul superior a generat o dorinţă tot mai mare de a lua examenul cu o notă cât mai mare, indiferent de metode;
 Programele împovărate cu prea multe informaţii, în concubinaj cu cutuma de care am vorbit mai sus şi cu lipsa determinării, cu incertitudinea lor şi a părinţilor lor că aceste informaţii vor fi folositoare mai târziu în viaţă a condus la refuzul elevilor de a mai acumula aceste informaţii, la refuzul de a învăţa de fapt. Cum să nu ai incertitudini în a învăţa când mai toata ziua vezi sau citeşti în presă despre modele de succes care au reuşit prin forţa banului făcut şmechereşte.
Concluzia tristă este că de peste 20 de ani investim prea puţin în educaţie şi pentru educaţie.
Ca soluţii, insuficiente dar necesare, aş propune următoarele:
 Rarefierea, de urgenţă, a programelor şcolare şi introducerea standardelor de performanţă;
 Aplicarea finanţării per elev, o bună ocazie de instaurare a concurenţei între unităţile de învăţământ;
 Examen de bacalaureat diferenţiat, funcţie de aspiraţiile de viitor ale elevilor;
 Examene de bacalaureat organizat în unitatea de învăţământ proprie, chiar păstrând webcam-urile;
 Reducerea presiunii pe examenul de bacalaureat prin revenirea la examenul de admitere în învăţământul universitar;
 Creşterea alocărilor financiare către educaţie, deşi nu sunt naiv să cred că nu există constrângeri economice.
 Revenirea de urgenţă la şcolile în care elevii să înveţe meserie. O societate normală nu trebuie să aibă doar doctoranzi sau absolvenţi de facultate. O meserie însuşită bine poate garanta un loc onorabil şi util în societate.
Multe din aceste propuneri se pot pune în practică uşor pentru că sunt prevăzute în noua lege a Educaţiei. Dacă clasa politică ajunge la concluzia că e nevoie şi de altele care nu sunt prevăzute acolo, dacă clasa politică găseşte consensul, putem să însănătoşim sistemul, fără să ne împăunăm că unii suntem mai buni decât alţii. (comunicat PDL Arad)