Proiectul autenticității de Clare Pooley

Please follow and like us:

“Cât de bine îi cunoşti pe oamenii care locuiesc lângă tine? Ei cât de bine te cunosc? Ştii măcar numele vecinilor tăi? Ai băga de seamă dacă ar avea necazuri sau dacă n ar ieşi din casă cu zilele?”, asta ne întreabă unul dintre personaje în primele pagini ale cărții Proiectul autenticității de Clare Pooley, publicată recent în colecția Fiction Connection a Editurii Trei.

Lumea digitală a schimbat conceptul nostru de „vecinătate”, precum și practica sa. Câți dintre noi își fac astăzi cu adevărat timp să cunoască oamenii care trăiesc și lucrează în apropiere, în viața reală? Romanul de debut al lui Clare Pooley explorează ce se întâmplă într-un cartier contemporan din Londra, după ce unul dintre locuitorii săi nu respectă distanța socială obișnuită și își provoacă vecinii să facă parte dintr-un experiment de comunicare autentică.

Un caiet verde aduce laolaltă șase străini, între care se înfiripă prietenii neașteptate și iubiri profunde.
Julian Jessop, un artist septuagenar excentric și solitar, crede că oamenii nu sunt sinceri unul cu altul. Dar dacă lucrurile ar sta altfel?
Julian începe să scrie adevărul despre viața sa într-un caiet verde pe care îl lasă în cafeneaua lui preferată. Monica, proprietara cafenelei, găsește caietul, notează la rândul său câteva mărturisiri personale și îl lasă în barul de vizavi. Caietul călătorește în Thailanda și înapoi la Londra și relevă galeria de personaje – printre care fermecătorul Hazard, care jură că va deveni abstinent, Alice, fabuloasa mamă de pe Instagram a cărei viață reală e mult mai puțin împlinită decât cea virtuală, precum și toți ceilalți prieteni ai lor – care alcătuiesc o poveste ciudată și amuzantă, nespus de tristă și dureros de adevărată.

O lecție despre curajul de a te arăta fără mască – ceea ce nu este atât de înspăimântător cum pare. Dimpotrivă, aceasta poate fi fericirea. Dificultățile și dependențele apar și sunt depășite, minciunile sunt spuse și apoi iertate, iubirea se caută și se găsește, iar adevărurile, odată rostite, te pot elibera.

Mesajul cărții este foarte puternic, îndemnând cititorul să își închidă din când în când telefonul ultra performant și toate aplicațiile de social media și să trăiască în lumea reală, autentică, să își facă prieteni reali, nu virtuali, și să formeze o comunitate vie.

Dacă ne gândim la noi înșine și ne analizăm propria viață, vom constata că semănăm puțin cu unul sau mai multe dintre personajele lui Clare Pooley. Aproape toți trăim într-o carapace eclectică de minciuni, omisiuni, jumătăți de adevăr și portrete fabricate. Nu intenția de a înșela ne conduce neapărat; mai degrabă suntem călăuziți de nevoia de a minimiza vulnerabilitatea, de a fi plăcuți de ceilalți sau de a ne crea o imagine bună, fabuloasă într-o societate care este adesea alimentată mai mult de percepție decât de realitate.
Dar ce s-ar întâmpla, întreabă Clare Pooley în Proiectul autenticității, dacă într-o zi decidem pur și simplu să dărâmăm zidul dintre noi și restul lumii și să lăsăm oamenii să ne vadă așa cum suntem de fapt, fără filtrele Instagram, fără nevoia de a impresiona și fără frica de a fi expus?