Administraţia locală clamează, aproape zilnic, că este preocupată de imaginea Aradului. Este o declaraţie cel puţin hilară, iar fotografiile pe care le aveţi în faţă dovedesc acest lucru. Bănuiţi probabil, dacă nu vă ajutăm noi să vă daţi seama, că e vorba de intrările în Arad dinspre Deva, Oradea şi Nădlac.
Aplicând zicala „Prima şi ultima impresie contează!“, trebuie să recunoaştem că un turist, un vizitator al Aradului, nu se poate declara încântat de ceea ce numim „prima impresie“.
Doar dacă este în căutarea unor elemente inedite din punct de vedere peisagistic, care acasă îi lipsesc. Cum ar fi ciulinii sau scaieţii de minimium un metru, grămezile de pet-uri, metrii pătraţi de pungi de plastic sau ceva într-adevăr demn de reţinut. Celebra baracă de tablă, tip „şantier“, un exemplu de arhitectură „rustică“ românească.
Şi nu putem lăsa la o parte, canalele cu apă. Cu menţiunea că spre deosebire de Veneţia, acestea se află pe marginea şoselei, şi pe ele nu plutesc gondole, ci pet-uri şi mizerii.
Chiar dacă par să conţină o doză de umor, aceste constatări sunt încărcate de amărăciune. Pentru că, spre deosebire de alţii, suntem arădeni şi ne doare felul în care arată Aradul. Începând de la intrare.
admin
No comments so far.
Be first to leave comment below.