Mai multe tronsoane de drumuri naţionale din judeţele Bacău, Constanţa, Brăila, Galaţi, Tulcea şi Vaslui sunt închise traficului luni dimineaţă, din cauza vremii nefavorabile.

Centrul INFOTRAFIC din Inspectoratul General al Poliţiei Române informează că luni, la ora 7,00, erau închise din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile 21 de tronsoane de drumuri naţionale.

În Bacău nu se circulă pe DN 11A Podu Turcului – Bârlad (Vaslui).

În judeţul Brăila, este închis DN 2S Pod Brăila între Brăila – limită judeţul Tulcea.

În judeţul Constanţa, sunt închise:

* DN 2A Giurgeni – Mihail Kogălniceanu

* DN 22 Lumina – Mihai Viteazu

* DN 22A Hârşova – limită judeţul Tulcea

* DN 22C Medgidia – Cernavodă

* DN 3 Cobadin – Ostrov

În judeţul Galaţi, nu se circulă pe:

* DN 24D Bălăbăneşti – Tuluceşti

* DN 26 Galaţi – Cavadineşti

În judeţul Tulcea, sunt închise din cauza vremii:

* DN 22 Tulcea – Măcin

* DN 22 Tulcea – Constanţa

* DN 22A Cataloi – Hârşova

* DN 22D Mircea Vodă – Atmagea

* DN 22E Garvăn – I.C. Brătianu

* DN 22F Nalbant – Horia

* DN 22J Măcin – limită judeţul Brăila

* DN 22S Smârdan – Măcin

Şi în judeţul Vaslui, sunt drumuri pe care circulaţia este oprită:

* DN 11A Bârlad – Iveşti

* DN 24A Huşi – Fălciu

* DN 24D Bârlad – Griviţa

* DN 26 Murgeni – Blăgeşti

Totodată, porturile Midia şi Mangalia rămân închise. AGERPRES

Sunt undeva între 55-65 de ani, ușor supraponderali (în mintea lor e semn de prosperitate) și, în mod evident,  și-au trăit o parte din tinerețe și s-au format  în vremea comunismului, atunci când erau- cea mai mare parte din ei, niște inginerași pârliți sau aghiotanți de securiști mărunți și care mai făceau câte o bișnita cu ness, casete video, tigari Kent și blugi Levi’s.

După 1989 unii din ei debutau în business cu “start-up-uri” de schimb valutar, la colțul străzii, mai apoi treceau la “trading import-export”– adică bișnita cu pantofi sport de la turci, și, spre final pentru  “ a da lovitura”, apelau la “angel investors”- în fapt, la vreo rudă mai avută.

Alții au lins pantofii și tocurile de la ușile potentaților zilei din perioada anilor ‘90, făcându-le acestora mici servicii și comisioane și reușind, astfel, să se lipeasca de câte o privatizare dubioasă a vreunei hale sau a vreunei mici fabrici de lângă București, pe care, în timpul boom-ului imobiliar, au revândut-o, pentru un munte de bani, unor investitori imobiliari.

Acum, toți se îmbracă în brand-uri ce țipă a “old money” , după cum e trendul: Paul& Shark, Louis Vuitton sau mai nou, Loro Piana și și-au tras imediat case de neam prost, în Mogoșoaia, Pipera sau Cernica, două-trei mașini luxoase și obligatoriu, o amantă sau mai multe, abia ieșite din adolescenț.

S-au făcut membri ai diverselor asociații de asa-ziși oameni de afaceri ca și ei și au continuat să dezvolte și alte business-uri, în realitate, niste învârteli dubioase de tipul: “ hai să luăm împreună terenul ăla de la Gigel care e la ananghie și să îl revindem instituției de stat A, că am eu un pont, că face exproprieri în zona aia” sau “ eu te duc la ministrul X să te ajut să iei contractul Y și tu imi dai în schimb 10% din contract” sau “ uite, am o oportunitate super mișto, investim împreună tu 1 milion și eu înca 1 milion, într-o mină de cupru din Costa Rica și, în cel mult doi ani, facem 10-15 milioane de euro de căciulă, îți garantez, știi că și prietenul meu, fostul ambasador și secretar de stat Z a băgat 2 milioane aici în Costa Rica, mă știi doar ca nu ma aruncam aiurea”.

După ce pune mâna, din nou, pe niște bani, cu una din modalitățile explicate mai sus, dispare câțiva ani buni, uitând, în mod evident, că datorează bani ori celor ce i-au ajutat ori unor investitori de bună credință în business-urile lor fantomatice. Când sunt stranși cu ușa să își plătească obligațiile, devin aroganți și bolborosesc amenințător numele vreunui politician de calibru mijlociu care ar putea, vezi Doamne, să îi facă mult rău celui ce a avut tupeu să își ceară drepturile ce i se cuvin.

Acesta ar fi în linii mari portretul escrocilor de Bucuresti, al celor cu gulere albe, care se invart prin cercurile puterii si despre care se vorbeste si se scrie prea putin.

Un astfel de personaj, caracterizat mai sus, pe care vi-l prezentăm astăzi, ar putea fi Mihai Prundianu, autointitulat  “expert în dezvoltare durabilă” , după cum scrie mare, cât o zi de post, pe pagina sa de web ( cu o adresa dubioasă : www.blackseanews.yolasite.com) . Tot acolo, Prundianu și-a trântit și cinci funcții pompoase:

1.     Presedintele Camerei de Comert si Industrie Romania – Japonia (CCIRJ) 

2.     Administrator Proiecte Natura 2000

3.      Institutul  de  Cercetari  pentru  Acoperiri  Avansate  –  ICAA S.A

4.     Administrator Nordul Gorjului de Vest

5.     Presedinte al Consiliului de Afaceri Laos-Romania.

În mod evident, în toate aceste funcții este ajutat, într-o mai mică sau mai mare măsură, de diverși politicieni,  ajunsi demnitari și de instituțiile pe care acestia le conduc. Mai mult decât atât, dacă răsfoiți acest site de tip ciorbă de varză al lui Prundianu, veți găsi fotografii, în care individul apare la diverse șezători, forumuri etc, alături de foști președinti ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu precum și diverși deputati și senatori, foști și actuali. Apropos, niște întrebări se pot ridica, cu privire la aceste funcții detinute de Mihai Prundianu:

1. Japonezii știu că Mihai Prundianu este președintele Camerei de Comert și Industrie Romania-Japonia, în Romania nefiind totuși o mare invazie de investitori japonezi?!
2. Ce mari afaceri se pot face între Laos și Romania, având în vedere că Laos este una din puținele țări rămase comuniste în lume și a cărei organizare statală și constituțională prevede o închidere în sine, aproape de ceea ce este in Coreea de Nord?!
3. Ce invenție de institutie/ asociatie este “Nordul Gorjului de Vest”?! Și din banii cui există și trăiește?!
4. De ce nu explică domnul Mihai Prundianu cum anume, în anul 200, a reușit să nu achite nici măcar un eurocent din cele 2,2 milioane de euro, cât a cerut AVAS pentru a privatiza Institutul de Cercetari pentru Acoperiri Avansate ( fostul Institut de Cercetari pentru Protectii Anticorozive Lacuri si Vopsele), dar cu toate astea, să devină proprietarul acestui institut?!

Mai trebuie spus despre Mihai Prundianu faptul că, în anul 2015, a fost inculpat, pentru cumpărare de influență, intr-un dosar la DNA, alături de Toni Grebla, fost senator PSD, judecator la Curtea Constitutionala, prefect al Capitalei și în prezent președinte al Autoritatii Electorale Permanente.

În 2019, atunci cand Grebla a fost achitat, și Prundianu și ceilalti afaceriști din dosar au fost de asemenea achitați. Pe la mesele pe unde umbla prin oras, Prundianu se pare că se lăuda cu această achitare, povestind mandru si conspirativ că ar fi dat totul despre Dragea.

Asta, pentru că, atunci în 2019, era la mare modă să zici ”nasoale” despre Dragnea și acoliții săi. În acel dosar, se spunea că în perioada 2009 – 2015, Toni Greblă a pretins și primit, direct și indirect, de la Mihai Prundianu mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276 lei, din care: 360.269 lei reprezentând investitii în curs, consemnate în lista activelor unei societati comerciale (un tractor cu remorca și marfaă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 de struți, materiale de tip tâmplarie PVC și alte materiale de construcție pentru reabilitarea clădirilor unei ferme din judetul Gorj), 121.007 lei, reprezentând cheltuielile salariale pentru șase angajați în perioada 2011 – 2015, pe firma Camera de Comert si Industrie Romania – Japonia (care lucrau în realitate la o fermă din Buduhala – Telești).

În schimb, Toni Grebla îi promitea lui Prundianu că va interveni și determina funcționari publici din cadrul companiilor și societăților naționale, respectiv autorități publice centrale și locale, în folosul firmelor controlate de Prundianu, cu interese în domeniul energiei.

La fel de interesant, despre Mihai Prundianu este și faptul că el a reușit, undeva prin 2011 să obțină peste 5 milioane de euro de la CEC pentru a refinanța credite mai vechi, distinate microhidrocentralei de la Sadu din Sibiu, bani pe care, se pare, că nu i-a mai înapoiat niciodată CEC-ului, declarând, peste tot, la acea vreme, că prietenia strânsă, care l-ar lega de Vasile Blaga, la vremea respective, unul din cei mai puternici piloni ai guvernarii PDL, îi permite să nu mai înapoieze creditele bancare. Creditul era destinat Institutului de Cercetare şi Producţie în Electrotehnică Electrocond, dezvoltatorul microhidrocentralei, după cum reiese dintr-o hotărâre a ICPE Electrocond, publicată de Energy Report.

Firma lui Prundianu avea un nume fără prea mare legatură cu activitatea de comercializare energie, pe care o desfășura de ani buni, asta pentru că la inceputul anilor ’90 s-a desprins din vechiul ICPE, tot Prundianu reușind să o ia pe nimic de la statul român.

Acum să nu ne imaginăm că Prundianu făcea mare business energetic de anvergură internațională. Nici vorbă! Omul face doar ceea ce făceau și alți smecherași de felul său: cumpărau foarte ieftin energie electrică de la Hidroelectrica pentru ca, mai apoi, să o vândă foarte scump la Electrica.

Microhidrocentrala în care vroia să investească  Mihai Prundianu era prevazută cu o capacitate de 2,2 MW, iar licitația de construcție a  acesteia a fost câștigată la începutul anului 2011 de Romenergo.

Pentru această microhidrocentrala, ICPE Electrocond (compania lui Prundianu) a solicitat, într-o primă fază, fonduri europene, pentru ca apoi să o finanteze cu credite bancare.

Prundianu ar fi apelat astfel la ajutorul BCR pentru credite având o structura de finanțare de 3,55 milioane euro credit de investitii de la BEI, 900.990 euro de la CEC și alți 663.000 de euro de la CEC. Toate aceste sume uriașe, Prundianu nu le-a mai returnat. Și cert e că microhidrocentrala e în gard la această oră, ca și societățile controlate de Prundianu. Atât de “priceput” este acest om de afaceri, Mihai Prundianu.

Interesant este că omul nu se lasă, nici azi, în anul de gratie 2023 și încearca să scoată iarăși capul pe piața de business din energie, bătând toba peste tot că l-ar avea, la degetul cel mic, pe ministrul Energiei, liberalul Sebastian Burduja, iar pe tatăl acestuia,l-ar  comanda, mai ceva ca pe un argat. Despre aceste isprav, de ultimă oră, ale lui Mihai Prundianu, revenim curând, cu episodul doi. ancheteonline.ro