Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că, în perioada 1 septembrie – 17 octombrie 2011, inclusiv, se pot depune cererile de solicitare a ajutorului specific acordat pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.
Ajutorul specific se acordă pentru exploataţiile din producţia vegetală şi animalieră care sunt înregistrate în sistemul de agricultură ecologică şi care se află în perioada de trecere de la agricultura convenţională la agricultura ecologică, numită conversie.
Beneficiarii ajutorului specific sunt persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale constituite conform O.U.G. nr. 44/2008 sau persoane juridice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
– sunt înregistraţi în fiecare an pentru care solicită ajutorul specific, în sistemul de agricultură ecologică, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prin Direcţiile Agricole de Dezvoltare Rurală judeţene;
– deţin un contract încheiat cu un organism de inspecţie şi certificare acreditat pe teritoriul Uniunii Europene /aprobat de către MADR;
– deţin un document justificativ / certificat de conformitate / master certificat / certificat de confirmare a conversiei (în care se menţionează statutul exploataţiei în conversie – anul 1, anul 2, anul 3, cultura, suprafaţa, numărul de animale, numărul de familii de albine) emis de organismul de inspecţie şi certificare cu care a încheiat contractul;
– se menţin în sistemul de agricultură ecologică pe o perioadă de 5 ani;
– nu au datorii restante la bugetul de stat sau bugetul local;
– în cazul beneficiarilor din producţia vegetală, suprafaţa agricolă în folosinţă trebuie să fie de cel puţin 0,30 ha, ocupată cu culturi anuale, culturi perene sau păşuni şi fâneţe permanente.
Beneficiarii ajutorului specific pot depune o singură cerere de solicitare a ajutorului specific, la sediul APIA din Arad, str. Fraţii Neumann, nr. 10 fie pentru o exploataţie din producţia vegetală, fie numai pentru una din speciile din producţia animalieră sau numai pentru o exploataţie din apicultură
În cazul în care beneficiarul exploatează mai multe terenuri aflate pe raza mai multor judeţe, cererea va fi depusă la centrul judeţean APIA pe raza căruia se află suprafaţa mai mare pentru exploataţiile din domeniul vegetal.
Pentru exploataţiile din domeniul creşterii animalelor, beneficiarul va depune cererea la centrul judeţean APIA pe raza căruia se află înregistrat sediul social pentru persoane juridice/ PFA/ÎÎ/ÎF, respectiv domiciliul pentru persoane fizice.
Nerespectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute pentru acordarea ajutorului specific poate atrage, după caz, reducerea/excluderea de la plată, respectiv penalităţi/sancţiuni multianuale.
Pentru acest tip de ajutor specific, România beneficiază de fonduri europene de 3.098.000 euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).
Mai multe informaţii poat fi obţinute consultând site-ul APIA, la adresa http://www.apia.org.ro/buget_FEGA.htm, unde se află modelul de cerere şi instrucţiunile de completare, ghidul solicitantului şi toate formularele necesare sau/şi de la sediul APIA din Arad telefon 0257250340.
La începutul anului şcolar 2011-2012, conform datelor primite de la unităţile de învăţământ, situaţia autorizării sanitare a unităţilor de învăţământ (unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, structuri) este următoarea: din totalul de 473 de unităţi şcolare, există un procent de 17,9%, respectiv un număr de 85 unităţi neautorizate, care, în urma lucrărilor de reabilitare, îşi vor depune dosare în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare. În cazul a 388 de unităţi şcolare, adică un procent de 82,10%, situaţia se prezintă astfel: cu autorizaţie sanitară – 268, autorizate cu program de conformare – 56 şi în curs de autorizare – 64.
Motive privind neautorizarea:
– Lipsa apei curente/potabile
– Grupuri sanitare tip latrină
– Număr insuficient de grupuri sanitare raportate la numărul de elevi
– Număr insuficient de ţâşnitori
– Lucrări de reabilitare în curs
Pentru unităţile şcolare neautorizate s-au dispus măsuri pentru depunerea dosarului de autorizare cu program de conformare, astfel încât, în timpul cel mai scurt unităţile şcolare împreună cu autorităţile locale să remedieze deficienţele.
Consiliul Judeţean Arad a eliberat autorizaţia de construire pentru modernizarea căii ferate Frontieră – Curtici – Simeria, parte componentă a Coridorului IV Paneuropean. Autorizaţia de executare a lucrărilor a fost aprobată de Consiliul Judeţean pe tronsonul Frontieră – Curtici – Arad – km 614, porţiuni aflate pe teritoriul oraşului Curtici, al comunei Şofronea, al municipiului Arad, respectiv al comunelor Vladimirescu şi Păuliş.
Lucrarea de pe tronsonul Frontieră – Curtici – Arad – km 614 se ridică la valoarea de 1.556.121.000 lei (TVA inclus), adică de aproximativ 370 de milioane de euro. După finalizarea lucrărilor, trenurile vor putea atinge viteze de până la 160 de kilometri/oră.
„Am promis că vom investi în infrastructura judeţului Arad. Când am făcut această promisiune ne-am gândit inclusiv la calea ferată. Judeţul nostru se situează pe coridorul IV european, suntem practic poarta de intrare în România, iar această investiţie era necesară”, a declarat Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad.
Zarurile au fost aruncate
Uslasul_Perit 31 august 2011 0
Acum cateva luni era doar o mica scanteie, ce mai, un mic fum, dar odata cu trecerea timpului a aparut si focul care mocnea, iminenta scibdare a Partidului Conservator Arad. Scanteia s-a numit Gavril Popescu, care avand usile trantite in nas la vechii sai liberali a gasit o usita mai micuta, cu balamalele ruginite si a fortat-o. Cum puterea vajnicului liberal este binecunoscuta, lupta la categoria grea, sarmana usita n-a tinut, si chiar daca erau in spatele ei sustinatori, zis si propte, au zburat cu tot cu ea. Ce-i drept falnicul Popescu avea in interior si oameni care sa-i usureze munca, asa ca iata a reusit sa intre in sondajul USL Arad pentru candidatul de primar de anul viitor. Ce a urmat dupa aceea, simplu, din partea PNL Arad excluderi pe banda rulanta, Florin Galis simtindu-si amenintat locul de candidat subit, dupa ce vreme indelungata visa lupta directa cu Gherghe Falca pentru fotoliul de edil. Din partea conservatorilor s-a ajuns la demisii si demiteri. Cireasa de pe tort a fost demisia fostului parlamentar Lia Ardelean, care in ciuda problemelor personale invocate, a avut motive mult mai intemeiate, si anume cedarea locului promis de parlamentar pentru alegerile de la anu tot proaspat demisului Gavril Popescu din PNL sau proaspat membrului Gavril Popescu la PC Arad. Sa nu credeti ca noul candidat ar avea o sustinere larga si o popularitate in randul aradenilor, nicidecum, planurile lui Popescu sunt de viitor, stie ca nu va face mare branza in campania locala dar vrea sa-si asigure un loc eligibil pentru alegerile parlamentare, si a reusit. Povestea asta trebuie sa aiba si ceva pierzanti, si acesti nu sunt decat social-democratii aradeni care au ramas cu buzele umflate. Aflu ca Dorel Caprar este foarte suparat ca el nu a fost instiintat de candidatura lui Gavril Popescu si ca ar vrea o mai mare colaborare de acum inainte. Canci, cine o sa-i bage in seama pe social-democratii aradeni cand judetul a fost dat in intregime ACD-ului?
Apropo, se aude prin targ ca si lui Nelutu Cristina i se pregateste ceva!
Poliția Locală Arad demarează pe data de 01.09.2011 un nou proiect de amploare, care urmează să se desfășoare pe o perioadă de trei luni de zile.
”Spune NU cerșetoriei ! ” este campania care are ca motto un celebru citat al scriitorului Honore de Balzac – ”Feriți-vă de cerșetori; Adevărata sărăcie nu iese pe stradă” și al cărei scop principal este reducerea numărului persoanelor care practică cerșetoria în municipiu.
Dorim prin această campanie să informăm și să conștientizăm opinia publică cu privire la urmările acordării de sume de bani cerșetorilor îndeosebi în intersecții și în zonele aglomerate. În acest sens vor avea loc diverse acțiuni pe raza municipiului Arad : împărțirea de pliante care să atragă atenția asupra imaginii pe care cerșetorii o creează Aradului, efectuarea de razii împreună cu instituțiile partenere în proiect, discuții cu elevii unităților de învățământ pe marginea acestui subiect, adoptarea unor măsuri sociale care să determine scăderea numărului de cerșetori , îndeosebi minori.
De asemenea se are în vedere crearea unei baze de date cu persoanele care practică cerșetoria în mod regulat în municipiu, zonele în care activează, fotografii și contactarea părinților în cazul minorilor.
„Beneficiarii acestui proiect sunt cetățenii orașului nostru, care vor avea in urma acestor actiuni un plus de liniste . Avem nevoie de sprijinul lor mai mult ca oricând pentru reușita campaniei noastre și îi rugăm să ne fie alături. NU MAI DATI BANI CERSETORILOR ! ” precizează Viorica Graur, director executiv al Poliției Locale Arad.
Călin Abrudan, consilier local al oraşului Ineu şi, în acelaşi timp, vicepreşedinte al PNL Arad, acuză administraţia Mehelean de faptul că are alte priorităţi decât cele ale angajaţilor Primăriei, care nu şi-au primit nici acum salariile pe luna iulie. Călin Abrudan a declarat că primarul Nicolae Mehelean, însoţit de alţi trei reprezentanţi ai Primăriei Ineu, a plecat în Franţa cu o maşină a instituţiei, alocându-şi în acest sens suma de 5000 de lei, aprobată în Consiliul Local Ineu. „Iniţial, au propus suma de 6500 de lei, cheltuieli pentru transport şi diurnă, dar le-am diminuat-o în Consiliul Local. Nu se poate să cheltuiască banii aşa, în condiţiile în care angajaţii nu şi-au primit salariile. Mai mult decât atât, acolo unde merg, la aniversarea înfrăţirii dintre Ineu şi Seynod, au cazarea şi masa asigurate. Deci, nu ar fi avut nevoie de acea diurnă iar cheltuielile cu transportul, cu tot cu taxele de autostrăzi, sunt de maxim 500 de euro”, a declarat Călin Abrudan. „Este un afront la adresa celor care muncesc în primărie fără să-şi primească salariile şi mă bucur să constat că aşa a şi fost perceput de către oameni”, a mai spus Abrudan.
Înfiinţarea unei instituţii stabile, autoritare şi eficiente pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pentru respectarea legilor în mediul rural a constituit o preocupare importantă a conducerii politice şi militare a României către sfârşitul secolului al XIX-lea. Partidele politice îşi propuseseră ca obiectiv constituirea unei jandarmerii rurale, drept pentru care, în 1885, generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a fost însărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, iniţiativă rămasă nerealizată.
Doi ani mai târziu, în anul 1887, I.C. Brătianu, în expunerea de motive la Legea comunală, sublinia că „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum”, a cărei activitate se dovedise nesatisfăcătoare. Această lege a fost adoptată la 7 mai 1887 şi prevedea organizarea, printr-o lege specială, a jandarmeriei rurale, însă lipsa resurselor financiare a întârziat înfăptuirea ei.
Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea dată o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu prezintă Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893. Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893, în art. 1 legea statuta: „Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său.”
După votarea acestei legi, pentru un timp vor coexista două structuri de jandarmerie:
– o jandarmerie a armatei, existentă încă din 1864, organizată pe escadroane de jandarmi şi companii de jandarmi pedeştri, făcând parte din armata permanentă, subordonată nemijlocit Ministerului de Război şi folosită în Bucureşti şi în marile oraşe;
– o jandarmerie rurală, organizată pe companii, câte o companie în fiecare judeţ, subordonată Ministerului de Interne şi pusă la dispoziţia prefecţilor, subprefecţilor şi primarilor, pentru asigurarea serviciului administrativ în mediul rural.
O a treia formă de organizare, prevăzută în aceeşi lege (art. 73)– jandarmeria comunală –trebuia să se constituie la nivelul celor 3006 comune rurale şi ar fi trebuit să reunească aproximativ 8000 de jandarmi, dar, datorită dificultăţilor financiare, acest proiect nu s-a materializat pe timpul aplicării legii.
În perioada 1894-1896, jandarmeria rurală apărea în următoarea formă de organizare:
– Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale – organ de conducere şi control, cu sediul în Bucureşti, condus de un general de brigadă, având funcţia de inspector general, ajutat de patru ofiţeri superiori;
– 4 circumscripţii de jandarmi, structuri organizatorice având fiecare aceeaşi zonă de responsabilitate ca a unui corp de armată. Acestea erau comandate de câte un ofiţer superior (colonel sau locotenent colonel) şi îşi aveau reşedinţele în Bucureşti, Craiova, Iaşi şi Galaţi
– 22 de companii (1894-1895) şi 32 de companii (1895-1896), câte una în fiecare judeţ şi conduse de câte un căpitan de jandarmi;
– Companiile de jandarmi erau subdivizate în secţii de jandarmi (la plăşi) iar secţiile în posturi de jandarmi (la sate), încadrate fiecare cu subofiţeri şi trupă. Pe raza unui judeţ, numărul de secţii şi posturi de jandarmi oscila în raport de mărimea judeţului, numărul de comune, densitatea populaţiei şi puterea economică.
Prin Legea Jandarmeriei Rurale se estima ca în cele 32 de judeţe şi 227 reşedinţe de plasă să activeze 69 de ofiţeri şi 1260 de jandarmi, efectiv care trebuia încadrat în decurs de 2 ani. La începutul anului 1896, Jandarmeria rurală avea deja un efectiv de 59 ofiţeri şi 1040 de jandarmi.
Recrutarea jandarmilor se făcea, pentru ofiţeri, din cadrele active ale armatei sau din rezervă, din toate armele, dar în special din cavalerie, precum şi dintre licenţiaţii în drept sau cu multiple cunoştinţe juridice. Militarii jandarmi erau recrutaţi numai dintre cei care aveau cunoştinţă de carte, minimum 3 clase, vârsta între 24 şi 40 de ani, ştiau să scrie şi să socotească şi aveau o înălţime de minim 1,65 m şi o înfăţişare plăcută.
Din cadrul legii, rezultă că scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria Rurală a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi executarea legilor. Această structură a fost creată pentru a îndeplini misiuni stabilite de Ministerul de Interne, de prefecţi, de primari (misiuni care vizează ordinea publică) şi misiuni care sprijină activitatea Ministerului Justiţiei şi care sprijină aplicarea corectă a legilor. Jandarmii urmau ca, după o pregătire specială, să îndeplinească atribuţii de agenţi sau ofiţeri de poliţie judiciară.
În anul 1908, o nouă Lege a Jandarmeriei Rurale face noi precizări asupra unor aspecte ca locul şi rolul instituţiei Jandarmeriei Rurale, organizarea corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor asupra Jandarmeriei, atribuţiile de poliţie judiciară şi de poliţie militară, stabilind ca principale îndatoriri „o supraveghere activă, neîntreruptă şi o acţiune preventivă”. Totodată, legea constituie baza legală pentru sporirea efectivelor, ajungându-se în anul 1908 la un număr de 6310 jandarmi, iar în caz de mobilizare se prevedea sporirea semnificativă a acestuia.
Astfel, în timpul Războiului Balcanic din 1913, din cei 6865 de jandarmi rurali mobilizaţi, au încadrat armata operativă un număr de 1138, aceştia remarcându-se pe câmpul de luptă printr-o foarte bună pregătire şi o disciplină exemplară.
Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare cunoscute în România, aducându-şi o importantă contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul Balcanic şi în cele 2 războaie mondiale.
După mobilizarea din 14.08.1916, Jandarmeria rurală, care avea un efectiv de 9000 de militari, a participat cu aproximativ 30% din acesta la asigurarea mobilizării şi a concentrării contingentelor chemate sub drapel şi a asigurat poliţia frontului, paza şi apărarea punctelor de comandă şi deplasarea coloanelor. În acelaşi timp, i-au revenit misiuni de asigurare a poliţiei în serviciul comandamentelor de etapă şi a serviciului pretoral de anihilare a agenturilor de spionaj, de asigurare a evacuării populaţiei civile şi a autorităţilor române, de pază a lucrărilor de artă.
Desăvârşirea unităţii statului naţional român, precum şi amploarea mişcărilor sociale au pus probleme noi în faţa Jandarmeriei Rurale, care trebuia extinsă uniform în toate provinciile ţării. În acest scop, în perioada martie-noiembrie 1929, în urma apariţiei Legii pentru organizarea Jandarmeriei rurale, se aduc modificări substanţiale în organizarea şi funcţionarea armei Jandarmeriei. În urma acestei restructurări, aceasta era organizată astfel: Inspectoratul General al Jandarmeriei, ca organ central, cu sediul în Bucureşti; 11 inspectorate regionale, purtând denumirea regiunilor teritoriale respective, organizate pe legiuni, câte una la fiecare judeţ. Legiunile erau organizate pe secţii (câte una la fiecare plasă), iar secţiile pe posturi comunale.
Modificări neesenţiale ale legii au avut loc în anul 1938, iar între anii 1940 şi 1943, din cauza situaţiei de război, a avut loc trecerea unor unităţi şi subunităţi de jandarmi rurali în subordinea marilor unităţi strategice şi tactice ale Armatei Române.
Pentru o mai bună organizare, impusă de situaţia de război, începând cu 1 iulie 1940, Direcţia Generală a Poliţiei, Corpul Jandarmilor şi Prefectura Poliţiei Capitalei au fost contopite într-un singur organ sub denumirea de « Direcţia Generală a Poliţiei şi Siguranţei Statului « .
Din primăvara anului 1943 Jandarmeria a trecut în cadrul Ministerului de Război, stabilindu-se şi o ierarhizare a formaţiunilor teritoriale pe posturi, secţii, sectoare, legiuni, subinspectorate şi inspectorate.
În anul 1944 Inspectoratul General al Jandarmeriei, în afara formaţiunilor şi a structurilor teritoriale, mai avea în compunere: un regiment de jandarmi pedeştri în Bucureşti, o legiune mobilă de jandarmi (aproximativ un regiment); 4 centre de instrucţie; un detaşament special pază petroliere; 4 şcoli militare proprii; 34 de companii şi 6 plutoane constituite deja în jandarmeria de campanie.
Din punct de vedere operativ, structurile Jandarmeriei erau subordonate structurilor armatei, participând la acţiunile militare desfăşurate pentru eliberarea ţării.
Începând cu 24 august 1944, Jandarmeria a trecut prin unele restructurări, iar începând cu 23 ianuarie 1949 s-au înfiinţat Trupele de Securitate, ca parte integrantă a Ministerului de Interne.
Jandarmeria în mediul rural s-a conturat începând cu luna august 2003, când s-au înfiinţat secţii şi posturi în mediul rural, structuri care funcţionează şi în prezent.
Consiliul Judeţean Arad a alocat aproximativ 100.000 lei pentru o nouă investiţie în dotarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad. Suma investită a fost necesară pentru achiziţionarea a 505 saltele, care vor înlocui vechile saltele, iar finanţarea a fost făcută integral din bugetul Consiliului Judeţean.
“Dorim să aducem Spitalul Judeţean la un nivel cât mai ridicat atât în ceea ce priveşte actul medical cât şi dotările. O asemenea investiţie direcţionată strict spre confortul pacientului nu s-a mai realizat de când s-a înfiinţat Spitalul Judeţean. Acest exemplu confirmă implicarea noastră pentru a asigura o administare cât mai bună a spitalelor şi un act medical cât mai competent ”, a afirmat Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad.
Această investiţie face parte din procesul de modernizare a sistemului de sănătate arădean, confirmând politica de revigorare a sistemului de sănătate promovată de Consiliul Judeţean Arad.
Preşedintele Filialei Teritoriale PNL Arad, Ioan Cristina, consideră că în urma eliminării subvenţiei la energia termică, actualul Guvern încearcă să transfere către primării responsabilitatea pentru suferinţa care va fi cauzată românilor, guvernanţii susţinând că acestea sunt libere să plătească subvenţia la căldură din fonduri proprii.
„Este evident faptul că cele mai multe primării nu vor putea să facă acest lucru iar cetăţenii din localităţile conduse de primari ai opoziţiei vor fi cei mai crunt loviţi de această măsură”, a declarat Ioan Cristina, explicând că Guvernul condus de PDL nu face decât să confirme faptul că îi împarte pe români în două, dorind să lovească în cei care nu i-au susţinut pe democrat-liberali. „Această discriminare a românilor în funcţie de opţiunea lor politică este inacceptabilă. Teoretic, se va elimina subvenţia la toate oraşele. În realitate, se vor da fonduri prin diferituri tertipuri doar oraşelor conduse de primari PDL, pentru ca aceştia să se descurce”, a declarat Ioan Cristina.
Acesta consideră că o mare parte a populaţiei va fi pedepsită la iarnă, doar pentru că locuieşte în oraşe care nu sunt conduse de primari PDL. Mai mult decât atât, cheltuielile de întreţinere vor exploda, urmând să ajungă în lunile de iarnă aproape de limita de venit a unui român considerat „bogat” de actuala putere.
„În România, există un milion şi jumătate de apartamente racordate la CET-uri. Dacă Guvernul estimează că va acorda ajutoare doar către 330.000 de benficiari, înseamnă că 1.200.000 de familii vor simţi în buzunare cheltuielile cu energia termică. Iar această abordare nu are legătură cu ideologia, ci cu ura actualei puteri faţă de propriul popor”, a concluzionat Ioan Cristina, liderul Filialei Teritoriale PNL Arad.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) reamintește că, începând cu 1 septembrie 2011, persoanele care doresc să lucreze în distribuţia produselor de asigurare au obligaţia să prezinte un certificat de calificare profesională în domeniul asigurărilor.
Conform normelor emise de CSA referitoare la pregătirea profesională, certificatul reprezintă o condiție pentru încheierea, pentru prima dată, a unui contract de muncă, de mandat sau intermediere în domeniul asigurărilor.
În plus, atât noii veniți în domeniul distribuției produselor de asigurare după data de 1 septembrie, cât și cei care desfășoară deja asemenea activitate au obligația ca, la perioade sucesive de maxim 3 ani (respectiv de 2 ani în cazul conducătorilor intermediarilor), să facă dovada că au urmat un program de pregătire profesională continuă, aprobat de către CSA. Aceste perioade se calculează de la data de 01.10.2010.
Angela Toncescu, președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a declarat: ”Piața asigurărilor are un mare potențial de dezvoltare și cu siguranță va crea multe oportunități pentru forța de muncă în următorii ani. Rolul nostru este să ne asigurăm că cei care lucrează în această piață au și competențe profesionale suficiente astfel încât clienții lor să înțeleagă exact ce cumpără.”
Certificatul de calificare profesională/pregătire profesională continuă se poate obține în urma susținerii unui examen organizat de către Institutul de Management în Asigurări (IMA), după frecventarea unor cursuri de profil la oricare dintre furnizorii de programe educaționale autorizați. IMA este instituția de educație profesională înființată de CSA în vederea implementării programelor de pregătire profesională (calificare și pregătire profesională continuă) într-un mod unitar.
Examenele sunt organizate de IMA atât la sediul său din București, cât și în oricare dintre cele 5 centre regionale de care dispune (Iași, Constanța, Cluj, Tg.Mureș și Timișoara) fiind astfel acoperit întregul teritoriu al țării.
Procedura de înscriere la examen, precum și calendarul sesiunilor de examinări sunt afișate pe site-ul Institutului www.ima-imi.ro, la secțiunea Comisia de monitorizare a calității pregătirii profesionale. Prima sesiune de examinări a fost programată pentru perioada august-octombrie 2011, celelalte urmând a fi afișate de asemenea pe site. IMA poate suplimenta numărul de examene din cadrul sesiunilor stabilite, fiind oricând pregătită să răspundă solicitărilor în materie de certificare a pregătirii profesionale în domeniul asigurărilor.
În ceea ce privește cursurile de profil, IMA a autorizat până în prezent 33 furnizori de programe educaționale în domeniul asigurărilor, 224 de lectori pentru programele de pregătire în domeniul asigurărilor și 4 platforme de pregătire în sistem e-learning. Lista furnizorilor autorizați este disponibilă, de asemenea, pe site-ul IMA.
Totodată, IMA a aprobat 10 programe de pregătire profesională, din care 7 de calificare profesională (4 pentru asigurări de viață, 1 pentru asigurări generale și 2 pentru conducători) și 3 de pregătire profesională continuă (2 pentru asigurări de viață și 1 pentru asigurări generale) și a definitivat 6 suporturi de cursuri cu programele analitice aferente acestora.
Pentru informaţii suplimentare referitoare la atestarea calificării profesionale, precum şi a pregătirii profesionale continue în domeniul asigurărilor, vă puteţi adresa Institutului de Management în Asigurări, la telefon 021.230.51.20.
