Anul trădătorilor!

Please follow and like us:

Încă de la începutul anului spuneam de faptul că  asupra României nu planează cea mai bună zodie protectoare. Ba mai mult mocneşte un conflict latent, o nemulţumire generală, o batjocură publică continuă. Şi dacă tot este an electoral, cu o miză extrem de importantă, jucătorii încep să scoată aşii din mânecă. Îl văd pe preşedintele nostru din ce în ce mai încolţit, care în tentativa disperată de a închide jocul plusează fără ştire la masa politică. Ceea ce mulţi lăudaci de profesie nu cunosc, este faptul că aşii preşedintelui nu sunt cărţi câştigătoare. De data aceasta, preşedintele joacă cu mâna goală pe o miză vitală pentru viitorul său politic şi al partidului Măriei sale. Pentru că, nu-i aşa, Partidul este EL!

Mizând mereu pe principiul iubesc trădarea dar îi urăsc pe trădători, preşedintele a distrus tot ceea ce a ajuns sub mâna sa. Cu părere de rău trebuie să-l anunţ că USL-ul nu se află sub puterea sa, iar toate aceste momeli pe care dânsul le aruncă, râman momeli pentru oameni slabi predispuşi la trădare.

Am un real regret şi o uriaşă dezamăgire în ceea ce-l priveşte pe Teodor Meleşcanu, dat fiind faptul că el este omul pentru care eu am ales calea politică. Drumul meu de pornire a fost APR-ul, exclusiv datorită liderului său pe care îl admiram enorm. Pe lângă bucuria de a avea un lider arădean care a reuşit să-şi construiască o carieră ireproşabilă din punct de vedere diplomatic şi politic, am văzut în el un OM, venit dintre oameni, hotărât să facă politică pentru oameni.

Am trecut cu vederea schimbările politice, pentru că şi eu am trăit pe pielea mea sentimentul că nu mai aparţii unui partid…Dar ceea ce nu pot să accept este această vulnerabilitate  şi slăbiciune în faţa puterii şi  a funcţiilor. În acele clipe, observ că se uită tot- se uită drumul cel corect, se uită lupta de atâţia ani în opoziţie, se uită dezacordul cu politica dusă de actuala putere, se uită jignirile publice aduse de Traian Băsescu lui Teodor Meleşcanu, se uită şi de colegii care i-au fost alături pe acest drum sinuos al opoziţiei. Şi toate pentru ce?Pentru câţiva arginţi…

Regret să vâd ce ieftin se vând unii oameni, ce uşor îşi dau sufletul pentru o iluzie, dar în definitiv fiecare sac are petecul său, iar ceea ce culegi mai devreme sau mai târziu strângi, iar eu voi fi foarte atent să văd recolta acestui om care a uitat să fie OM!